Valentele istorice ale Bunlocului

Istoria municipiului Săcele este strâns legată de cea a Ţării Bârsei , vatra de geneză şi continuitate a poporului român. Săpăturile arheologice efectuate în perimetrul actual al municipiului au dus la descoperirea unor aşezări dacice. O cetate dacica, a doua ca marime dupa Sarmizegetusa, a fost descoperita de arheologi in zona masivului Bunloc din judetul Brasov, in urma acestei descoperiri se declara ca “se vor aduce alte dovezi covarsitoare despre continuitatea statului dac, dupa moartea lui Burebista, in acea perioada neagra de istorie, de o mie de ani, in care unii sau altii spun ca nu a existat nimic in aceste teritorii”.

Cetatea de la Bunloc “este cel mai mare sit dacic descoperit la ora actuala dupa Sarmizegetusa Regia, peste 80 de hectare de areal arheologic”.
Bunlocul a fost descoperit ca zona de interes arheologic, inca din martie 2005, fiind apreciat drept una dintre cele mai puternice si complexe fortificatii ridicate acum 3.500 ani in Europa Epocii Eroice- descrisa de Homer.

Cetatea a fost descoperita de mai multi arheleogi amatori, pe un deal din localitatea Bunloc-Sacele, la intrarea in Brasov. La acea vreme, s-a ajuns la concluzia ca este vorba de ramasitele unei asezari dacice de dimensiuni impresionante, ce dispune de un sanctuar asemanator cu cel de la Sarmizegetusa.

Din primele constatari ale arheologilor a reiesit faptul ca asezarea ar fi putut face parte dintr-un sistem complex de fortificatii care nu putea sa apartina decat dacilor. Ramasitele asezarii sunt de fapt niste ziduri construite din bolovani de piatra de diferite dimensiuni, fara mortar, iar in partea superioara a dealului se observa o delimitare circulara – inconjurata cu un zid de piatra – in forma unui platou , care a slujit, dupa toate probabilitatile, drept sanctuar dacic. Toate aceste observatii i-au determinat pe arheologii care au descoperit cetatea sa propuna clasificarea dealului Bunloc ca sit arheologic, dar si continuarea investigatiilor la o scara mai larga.
Zona Brasovului este de altfel presarata cu astfel de locuri care prezinta un mare interes istoric . “Primul este cetatea Nedeia de la Bunloc, cetate atestata documentar, dar inca nedescoperita. Vorbim de Tampa unde a existat cu mii de ani in urma o citadela („Tempus - Temporis”), apoi sanctuarele creatiei de la Pietrele lui Solomon, punctul de intalnire al junilor brasoveni si, in final, zona Postavarul-Bucegi unde au fost atestate primele scoli de astronomie-astrologie din lume“ .

Cei mai vechi locuitori ai acestui ţinut au fost mocanii săceleni a căror ocupaţie de bază - oieritul , este atestată documentar în numeroase acte oficiale . Mocanii aveau o situaţie materială înfloritoare şi o viaţă culturală activă ; ei au fost creatori de doine şi mioriţe şi întemeietori de biserici.
După jumătatea secolului al XI-lea , când formaţiunile statale intră în stăpânirea regatului maghiar , satele săcelene sunt menţionate în izvoarele vremii cu termenul de "septem villae valacheles". Etnografia maghiarilor numiţi şi ceangăi păstrează o serie de elemente autohtone străvechi dar şi elemente asimilate în urma convieţuirii cu românii şi saşii.  Denumirea de Săcele apare pentru prima dată în scrisori ale lui Vlad Călugăru , domnul Ţării Româneşti (1482 - 1495) către magistratul oraşului Braşov.